cum ne zambim noi....stam pe o banca si ne bucram de cateva minute si de un fum. soarele se joaca in ochii tai iar eu ma joc odata cu el... nu ne-am mai vazut de mult e drept si bucuria concureaza in mine cu dorinta de a te lua in brate. Imi opresc toate pornirile si iti iau degetul mic ca pe-o petala gingasa...ma privesti. ma invaluie amintiri frumoase. unele nici macar nu s-au intamplat, dar le am in memorie si probabil ai fi mirata sa le afli. de fapt nu te-ar mira...ne-am jucat impreuna cu unele idei...si tare frumos mai era. toamna e in delir, soarele inca mai incalzeste...dar nu e decat o senzatie portocalie amplificata de copacii din jur si de covorul de sub noi. Imi tropaie armate in cap, ma simt neputincios si totusi invingator, ma declar fara nici o sansa si culmea... e ok ca e asa. secundele se scurg ca intr-o piesa frumoasa si scurta despre care nu stii nimic dar ai vrea s-o auzi la infinit. fluturi gri se inghesuie sa-mi intunece privirea. masinile toate stau pe loc, claxoanele lor sunt mute, cei care asteapta langa gura de metrou cu telefonul la ureche sunt de fapt niste manechine de ceara palide. te departezi si dispari printre usile rotunde care inghit nesatule oamenii. eu plec sa-mi savurez iluzia mai departe printre zeci de blocaje, contra sensurilor unice si ignorand toate semnele si semnalele "interzis"
postat de ciucametrix in 2008-10-09 02:34 | Trackback
Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile